Cărți care redeschid pofta de lectură

Beneficiile cititului pentru creierul uman și pentru dezvoltarea noastră ca ființe sociale sunt bine cunoscute, iar datorită noilor progrese în domeniul neuroștiinței, aspectele benefice ale acestei activități sunt demonstrate. În ziua de azi trăim într-o lume dinamică și aglomerată, nicidecum o lume lipsită de activități recreaționale, iar timpul pe care îl oferim lecturii scade. Este drept că sunt multe tentații în jurul nostru și de multe ori este mai comod, mai relaxant, iar uneori chiar mai util să includem alte activități în timpul nostru liber, dar odată cu venirea primelor zile de toamnă cititul își poate recuceri teritoriul. Pentru mine o zi ploioasă cu o carte în mână ori cartea de pe noptieră care mă așteaptă înainte de somn reprezintă printre cele mai recreative și stimulante momente, dar trebuie să recunosc că pofta de lectură este adesea umbrită. Cărțile de mai jos reprezintă pentru mine – pe lângă niște povești povești superbe relatate foarte bine – lectura  pe care nu o poți da jos din mană, cea care îți deschide apetitul pentru citit, cea care te face să intri cât mai des în librării și care, în final, îți arată că setea de lectură nu poate să fie niciodată pe deplin satisfăcută.

Casa spiritelor de Isabelle Allende 

Învăluită de realism magic, descrieri încântătoare ale unor epoci trecute și personaje creionate într-un mod remarcabil, Casa spiritelor spune povestea a patru generații din familia Trueba și prin această poveste, istoria recentă a Chile, o țara tulburată, prinsă între speranță și lipsa de control a propriului destin. Referirile la Poet și Președinte, în loc de folosirea numele lor reale, Neruda și Salvador Allende, distanțează romanul de genul politic, dar descrierile lor permit cititorului să observe poziția scriitoarei în chestiuni politice. Spiritele din carte nu reprezintă fantome ori strigoi, ci memoriale ale trecutului, ale unor vieți rătăcite și ale unei țări în transformare. E greu să cuprinzi în câteva rânduri magia unei astfel de cărți, dar frumusețea cu care Isabelle Allende descrie lumea din Casa spiritelor te captivează iremediabil și îți deschide dorința de a înțelege cultura sud-americană. 

Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor de Svetlana Aleksievici

Una dintre cele mai impresionante relatări ale cunoscutului dezastru nuclear, cartea lui Aleksievici este alcătuită din poveștile variate ale oamenilor afectați de accident. Ceea ce oamenii de multe ori ignoră în reflecția proprie asupra tragicului eveniment este că felul în care ziua de 26 aprilie 1986 a influențat viața oamenilor este foarte divers și de multe ori neașteptat. Perspectiva oferită de Svetlana Aleksievici este deosebită și se apropie cel mai mult de tabloul complet al acestui eveniment. Povestea Cernobîl nu se termină la pompierii care au stins incendiul, nici la moartea lor terifiantă, nici la părinții care și-au văzut copiii așezați pe ușa casei în drum spre mormânt. Povestea este una deschisă, neterminată, care cuprinde și oamenii care au refuzat să plece din zona contaminată și pe cei care au venit acolo în căutare de liniște, fugind de alte tragedii ale lumii în care trăim. Povestea va rămâne vie cu fiecare om care se îmbolnăvește din cauza radiațiilor pentru că Cernobîl reprezintă mai mult decât un loc sau o zi, ci un dezastru iremediabil produs de oameni. De altfel, aceste povești reflectă societatea comunistă și postcomunistă, micile tradiții, perspective și viziuni asupra vieții, animalelor și naturii. Cartea este în continuare interzisă în Belarus, locul în care rana acestui accident nu va fi niciodată vindecată, fiind o expunere dură, dar onestă, a incapacității statului de a își proteja proprii cetățeni. 

Cine l-a ucis pe Palomino Molero? de Mario Llosa Vargas

Povestea acestei carti se învârte în jurul întrebării din titlu, Cine l-a ucis pe Palomino Molero? fiind un roman polițist, dar care se distanțează în cel mai priceput mod de toate clișeele genului. Lituma, personajul principal al poveștii, nu este polițistul clasic și victorios și nici cel care este capabil să rezolve cele mai complexe enigme, Vargas aducând cititorilor niște personaje care nu se apropie de extraordinar prin acțiuni și trăsături. Romanul critică corupția societății peruviene în stilul inconfundabil al lui Vargas, în care cele mai captivante povești izvorăsc din cele mai banale fapte.

Singur in Berlin de Hans Fallada

Romanul lui Hans Fallada este inspirat de fapte reale și relatează povestea cuplului Otto și Elise Hampel care au acționat împotriva Germaniei naziste în care trăiau. Otto și Elise Quangel (autorul le modifică numele de familie, precum și alte aspecte ale poveștii reale) sunt descriși ca doi oameni normali și simpli, prinși în monotonia vieții cotidiene, dar care refuză să cedeze în fața nedreptății și a absurdului regimului politic nazist. Cu mai multe de pierdut decât de câștigat prin faptele lor, aceștia sunt adevărații eroi ai războiului, pentru că renunță la confort și siguranță pentru a apăra cele mai de preț principii ale umanității. Hans Fallada aduce un omagiu unei povești prea puțin cunoscute și descrie o lume a războiului și a Germaniei naziste în care taberele nu sunt cei buni și cei răi. Opoziția este întrei cei pasivi și cei care reacționează, pentru că războiul nu poate să fie provocat de cei răi fără sprijinul celor pasivi. 

Kamchatka de Marcelo Figueras

Scrisă din perspectiva unui narator de 10 ani, românul lui Marcelo Figueras dezvăluie cu inocență felul în care lumea copilăriei este destrămată de lovitura de stat din Argentina anului 1976. Protagonistul și fratele sau sunt smulși din confortul unei lumi pe care o cunosc de către părinții lor și cu această schimbare devin niște fugari cu noi identități în propria lor țară. Harry, așa cum alege să se numească, privește scufundarea lumii înconjurătoare cu naivitate, înțelegând treptat că noua aventură alături de familia să nu reprezintă un simplu joc. Personajul crește și se maturizează alături de cititor și ne semnalează în cel mai pur mod felul în care trauma se naște în el. De la un copil care nu poate înțelege recenta evadare și își dorește să se uite la televizor cu prietenul său, la un copil care înțelege că viață nu așteaptă să te maturizezi înainte de a se spulbera în jurul tău, personajul său oferă una dintre cele mai oneste relatări ale războiului murdar din Argentina. 

Numărul zero de Umberto Eco

Ultimul roman a lui Umberto Eco, deși considerat prea simplist comparativ cu romanele sale mai cunoscute, invită cititorul într-o lume a enigmelor și a scepticismului. Deși se învârte în jurul acelorași teme, a conspirațiilor și misterelor, Numărul zero provoacă cititorul nu datorită complexității tematice, ci pentru că reușește să confrunte veridicitatea istoriei și a informațiilor din mass-media. Povestea pleacă de la Colonna, un jurnalist ratat, care este angajat să scrie pentru un ziar ce nu va fi niciodată publicat. Deși pare a fi un personaj clișeic – scriitorul deprimat și neînțeles fiind un protagonist prea des întâlnit în romanele thriller – Umberto Eco reușește să creeze o oglindire a societății actuale în care cădem foarte ușor pradă conspirațiilor. Romanul este scris cu binecunoscută măiestrie a lui Eco, iar tensiunea urmărește cititorul pe tot parcursul poveștii, demonstrând astfel că mai mult decât a relata, cuvintele nasc emoții și situații, atât pentru personajele romanului, cât și pentru cititor.

Deschide cartea, răsfoiește-o sau dă click pe pagina următoare a cărții. Este un mod unic de a călători, de a câștiga empatie, de a înțelege lumea. Lectura te provoacă să contești ceea ce știi și te dezvoltă într-un mod unic. Nu este vorba doar despre proverbe înțelepte, ci este vorba despre studii care arată efectele cititului asupra creierului, iar mai presus de asta, este simpla plăcere de a fi absorbit de o poveste bună. De ce să ne rezervăm această plăcere doar în vacanțe sau când facem naveta? Lectură plăcută!  

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 + 12 =

%d bloggers like this: